Se intampla in cate o dimineata, uneori chiar de octombrie, intamplator de luni, sa am chef de munca. Sa-mi vina sa ma apuc de la prima ora de treaba si eventual la sfarsitul zilei sa fiu chiar multumit de ce am prestat. Doar ca atunci cand ma uit pe agenda vad ca sunt aceleasi lucruri pe care le-am facut si saptamana trecuta, luna trecuta: tot rapoarte, tot exceluri, tot .ppt-uri, chestii, trestii. Si brusc se duce pe apa sambetei toata pofta mea de munca si entuziasmul tovarasesc. Rutina ma plictiseste si ma apasa. Si-mi vin tot felul de idei. Cum ar fi daca maine mi-as da demisia? As putea sa ma apuc de altceva, adica de ceva complet diferit? As supravietui cateva luni daca ar fi cazul sa stau pe bara somer? Na, cica e criza, cat de mult dureaza sa gasesti un loc de munca? Chestii, socoteli…
La mine, nu stiu cum se face, rutina unui job devina agasanta cam dupa 4 ani de stat in acelasi loc. Deci joburile ar trebui schimbate la fel ca masinile. Degeaba apar avansari sau vagi diversificari, ideea e ca dupa 4 ani intr-un loc mi se face lehamite. Si incep sa ma gandesc “Cum ar fi sa…” si sa deschid mai des subiecte legate de serviciu cu amicii, sa-i intreb cu ce se mananca slujba lor si alte chestii de-astea. Sau, eventual, sa scriu pe blog pe tema asta. Cred ca dragostea pentru un job dureaza 4 ani. Ce chestie!
No comments:
Post a Comment