Mi-am facut o garla de nervi aseara.
Pentru cine nu ma cunoaste, eu sunt o persoana foarte deschisa si care prefera sa spuna lucrurilor pe nume. In special cand vine vorba de prieteni si prietene. Daca nu imi convine ceva si daca observ ca lumea susoteste pe baza unui “defect” pe care il are unul dintre prieteni (defect ce se poate remedia si/sau se poate lucra la el), eu prefer sa il trag deoparte si sa ii trantesc ideea. Cine intelege ca nu ii vreau raul, imi multumeste pentru ca am avut curajul sa ii spun in fata ca are acel defect.
Ei bine, ieri mi-am luat suturi de la fosta din cauza acestui motiv. Nu stiu de la ce am inceput discutia dar a inceput sa imi reproseze diverse lucruri, printre care faptul ca ii spuneam destul de serios ca trebuie sa slabeasca. Fata asta se apropia vertiginos de 80 de kilograme la o inaltime de 1.60 (maxim)… era dolofana rau si nu facea mai nimic pentru a schimba asta. N-am fost porc sa ii zic: “Cucoana, esti grasa! Pune-te pe sport si renunta la mancare, ca arati oribil!”, ci o incurajam sa iesim impreuna la sport si sa tinem un regim. Deh, si eu am un mic ghiozdanas (denumit burtica) de la un timp datorita jobului pe care il am – aproape 5% fiind procentajul in care mai facem putina miscare la job. Si eram de acord sa o iau de manuta si sa ne punem pe treaba.
Am vazut ca nu e motivata de acest lucru… si am decis sa ii spun in gluma ca o sa ma mut la ea daca slabeste si devine la fel de “buna” cum era in liceu – N-am vazut poze cu ea cap-coada din liceu, ci numai pana la bust, dar era suficient sa imi fac o parere – Mi-a aratat o singura data cum a aratat in liceu, aratandu-mi o pustoaica de 20 de ani intr-un parc.
Acum, dupa tam-tam-ul pe care l-am avut cu ea, imi scoate ochii cu chestia asta: am fost un nesimtit si superficial pentru ca i-am zis ca e plinuta si ca ar fi cazul sa se puna pe treaba! Mi-a sarit tandara si i-am trantit-o si eu, iar daca va vrea vreodata sa inteleaga, sa analizeze dracu’ bine cuvintele mele. Daca acum e plinuta si poate face ceva sa slabeasca, de ce sa taraganeze pana la 30 de ani cand nu o sa mai aibe chef si timp de nimic? Cum o sa arate ea insarcinata daca nu pune dracului putin mana pe treaba? Ea este draguta, are un chip dragut, dar o sa aibe probleme toata viata daca nu se mobilizeaza. Mi se pare de-a dreptul superficial sa imi spui mie: “Am intrebat barbatii si au zis ca daca iubita lor este insarcinata, tot ramane cea mai frumoasa femeie din lume pentru ei! Numai tu esti… pe langa subiect”.
Isi facea planuri de casatorie si imi batea mie apropouri?! Pai cum as putea eu sa o iau daca nu avea ambitie sa faca ceva? Munca – munca – acasa – mancat – uitat la filme – tocat ciocolata o data pe saptamana iar in restul zilelor seminte sau floricele de porumb, iar in weekenduri dormit pana la 2-3 (pranz). Voi ati lua de nevasta o femeie de genul asta?
Dupa ce am hotarat sa facem o pauza, s-a pus pe treaba si a fost decisa sa se schimbe la greu: incepand de la slabit, continuand cu sexul, terminand cu felul de-a fi ca persoana. Trebuia sa recurg la o astfel de solutie pentru a o motiva sa se schimbe?! Si daca acum s-a pus pe treaba, tot eu am fost badaran pentru ca i-am vrut binele, nu? Mi-a repetat ca nu se face asa… si nu ii spui unei femei sa slabeasca cum i-am spus eu… Pai eu i-am spus ca e simpatica si ca ar fi tare de tot ca tipa daca s-ar pune putin pe treaba: un regim, o miscare ceva (in afara de sex). Nu era bine, ci trebuia sa ii suflu-n cur si sa ii spun: “Esti frumoasa…” in loc de “simpatica”.
Ea avea mai multe defecte, pe unele le-a remediat in timp… cu ajutorul meu sau fara ajutorul meu – la insistentele mele sau fara insistentele mele. Pe alea nu le-a vazut acum, ci doar ca, vezi dom’ne, am jignit-o spunandu-i indirect ca e grasa!
Am trecut prin chestii de genul asta si cu prietenii mei: unii m-au ascultat si au avut putin creieras in cap incat sa ma asculte si sa analizeze, altii m-au injurat si mi-au spus ca nu sunt prieten adevarat, daca ii aduc critici si daca ii mustruluiesc daca fac ceva rau. Toti cei care nu inteleg imi spun ca trebuie sa ii sustin.
O intrebare la care vreau sa reflecte toti (indiferent ca sunteti prieteni, iubiti, amanti, soti, etc), in momentul cand primesc o critica de la prieteni si considera ca nu va sustin: “Daca aveti greutati in viata si vreti sa va sinucideti, ce ar trebui sa faca prietenul vostru cel mai bun? Cum ar fi sa va sustina la suicid?”… La intrebarea asta mi s-a raspuns cu texte de genul “asta e alta mancare de peste!”. Sa mori tu?! It’s the same fuckin’ thing!
Eu suport naibii orice idee, a oricarei persoane… Daca tot vreau sa comit greseala, o comit fara sa tin cont de ceea ce imi spune acea persoana. Dar niciodata nu o sa imi jignesc prietenii, niciodata nu o sa racesc relatiile cu un prieten daca imi spune verde-n fata ce probleme am, ce defecte am si ce ar trebui sa fac pentru a fi mai bine. Imi place sa mi se sufle-n cur (ca orice om), dar prefer sa nu mi se sufle-n cur daca nu am dreptate si prefer mai mult sa mi se dea cu un ciocan in oua cand sunt pe cale sa fac o gafa monumentala.
Ganditi-va mai bine cand va face cineva o sesizare! E posibil sa nu fie cu rautate. Inainte de actiunile voastre, puneti in balanta si ce v-a spus acea persoana.
No comments:
Post a Comment